Translate

English French German Spain Italian Dutch Russian Portuguese Japanese Korean Arabic Chinese Simplified

Archive for 2012

"Ignora" IGNORANTA


.

Este un fenomen des gasit in viata noastra... Dar totusi persista, nu vrea sa dispara... Eu zic ca produce un sentiment de durere... Tristete... Regret, in unele cazuri... Chiar imi pare rau pentru cei care i-am afectat cu acest fenomen pe care poate si eu il "folosesc" inconstient uneori sau chiar constient. Stiu ca nimeni nu merita sa fie tratat asa. Deci imi cer in primul rand eu personal scuze, de la toate persoanele care le-am facut sa simta acest sentiment, sau sentimente(de mai sus)... Fenomenul de care e vorba aici este "Ignoranta"! Daca ai inteles despre ce e vorba atunci e bine. Vorbesc de un lucru, sau mai bine zis, o actiune a omului care functioneaza si se hraneste din adancul inimii omului. Provoaca durere, desparte prieteni, indeparteaza frati... Amplifica durerea... Eu spun ca totusi, nu trebuie ignorat acest lucru. Ignoranta este de fapt opusul a iti pasa... Si totusi, noi toti... suntem oameni... cu aceleasi proprietati vitale,
cu drepturi personale si sociale. In primul rand sa fim oameni, iar apoi sa ne dam seama ca ignoranta nu e o calitate morala... Este un defect as putea spune... Asa ca sa incercam sa ne "reparam" defectele cauzate de rautatea noastra, sau influentati de alti.. Fiti puternici si luptati pentru ce iubiti! Fiti puternici ca sa luptati pentru cei care iubiti... Sau poate cei care nu ii iubiti inca... Nu ignorati pe cineva care v-a fost alaturi doar din simplul fapt ca a vrut sa fie prieten... Nu il ignorati pentru ca nu puteti stii daca el are nevoie de voi... Si daca sunteti oameni... Totusi... Trebuie sa ajutati pe cei in nevoie... Nu e mare lucru sa ascultati pe cineva care are o problema, dar pentru el conteaza foarte mult in momentul acela... Incercati sa va interesati de problemele lui, si daca se poate sa gasiti o solutie.. Sau mai bine, un sfat, si o vorba de incurajare... Nu ignorati pe nimeni... Pentru ca toti suntem oameni, si nu meritam sa fim ignorati. Deci sa "ignoram" IGNORANTA!!

„I love you!”


.


                Uneori  chiar stau pe gânduri, știu că sunt binecuvântat, știu că Dumnezeu mă iubește enorm, pentru că sunt copilul Său!  Dar mai mult ca atât, Dumnezeu a făcut pe Adam, dar ca să nu îl lase singur i-a pus un ajutor considerabil alături de el : Eva. De când am aflat despre asta (de mic copil am citit în Biblie despre aceasta), mi s-a sporit ideea și dorința de a avea și eu un așa ajutor. La tot ce vreau să realizez, ea să îmi fie alături. Tot ce mă doare să îi spun, și pur și simplu să mă înțeleagă! Când mă bucur ea să se bucure! Când am nevoie de sprijin sau încurajare, ea să fie prima care o va face din dragoste. Dar chiar și în momente care nu mă înțelege, să fie alături de mine. Tot am căutat, am căutat și m-am dezamăgit... căci în lumea asta parcă dispar oameni care chiar știu ce înseamnă respect și emoție... nu mai știe nimeni că oameni nu sunt obiecte care nu au sentimente? Căci un singur cuvânt e îndeajuns să „ucidă” (dar să nu continui căci aceasta este altă temă).  Dar să revin la faptul că sunt binecuvântat enorm de Domnul Dumnezeul meu... Am ajuns la o vârstă care am început să fac diferența între sentimentele mele, poate nu chiar definitiv dar totuși considerabil pentru a îmi da seama singur de ce simt. Am început să simt iubire față de persoane fel de fel... dar tot am cautat undeva o iubire diferită... o iubire specială față de ce am mai simțit și ce mi s-a reflectat de la alții. Ciudat că oricât am căutat nu am găsit... până ce am cunoscut o fată... poate chiar din greșeală, căci sigur nu aveam intenția de a o cunoaște... am început să vorbim simplu... încă mai țin minte că am început să vorbim la ziua de naștere a unei prietene, după aceea am făcut schimb de numere. Dimineață.... după ce m-am trezit, am auzit telefonul sunând. Ce să văd, era fata aceea... am răspuns cu mari emoții la început, dar am continuat să vorbesc... Atunci, am început să simt parcă ceva ca si cum aș avea fluturași și pene în stomac... Dar cu vremea, încet, încet, am început să vorbim mai mult, și mai mult... până într-o zi când mi-am făcut curaj... „Vrei să fim împreună?” Întrebarea mea... cu așa mari emoții am așteptat puțin, și am spus: „Mi-ar plăcea să fim împreună că suntem într-o situație care avem nevoie de sprijin reciproc” (aici este legată altă poveste). Ea a spus că are nevoie de timp, i-am acordat timp să se gândească... după trei zile s-a hotărât să răspundă cu siguranță... „DA!”. Era momentul care am fost cel mai fericit om de pe pământ!Au trecut totuși doi ani. De atunci am trecut prin multe! Am învățat că într-o relație ca asta trebuie să îl pun pe Isus pe primul loc, să pot avea un model de construcție a relației. El îmi clădește temelia relației, El îmi scutură praful care se pune pe pietrele tari care am pus până acum pe temelia Lui. El îmi spune ce are nevoie ea, cum să îi fiu alături. Și, DA! DA, sunt foarte binecuvântat de Dumnezeu, chiar nu am meritat așa un înger păzitor, care prin el să mă întărească în toate, mai ales în credință! Cu ea am ajuns la multe puncte dificile, dar am avut cu atât mai mari fericiri după aceea. Ceea ce face relația mai puternică prin puterea Domnului! Nu am meritat așa un suflet să îmi fie alături! De când am înțeles că trebuie implicat Dumnezeu în această relație mă tot rog pentru viitorul nostru! Poate e puțin devreme spun unii, dar eu cred că Dumnezeu ne-a pus aici, acum ca să ne clădim un viitor alături de El! El ne prelucrează așa cum crede! Mulțumesc Domnului că mi-a trimis un înger frumos, înțelegător și mai ales iubitor, să mă sprijine, să mă ajute.... SĂ MĂ IUBEASCĂ! Pot spune doar că TE IUBESC îngerașul meu! Domnul să te binecuvânteze, și la fel să facă cu relația noastră! (Acest articol a fost în mare parte o dedicație personală pentru persoana care m-a binecuvântat Dumnezeu să iubesc)

„Nu mai rezist...”


.



Uneori, îmi deschid ochii noaptea și mă gândesc... „Oare, voi mai putea să mă ridic din pat dimineața care urmează?” Chiar dacă reușesc să mă ridic în picioare, nu pot înțelege de fapt, de ce oare trebuie să umblu pe lângă oameni care nu mă înțeleg? Oameni care singurul lucru care le pasă este banul și tot ce derivă de la acesta... Chiar, va-ți gândit că știința susține evoluția, dar ne plasează doar o ideologie paranoică. Hyperbolic sau nu, eu văd o involuție, nu se vede evoluția care spune politica noastră de oameni fără conștiință... Nu vezi că ești înconjurat de oameni-roboți? Le dai o comandă, iar ei fac totul să o ducă la realizare. Sau, chiar mai rău de atât, nici nu se chinuie să te asculte. Nu mai face nimic nimeni fără să câștige ceva, parcă totul este pe alb și negru. Nu pot să schimb singur lumea, dar măcar îmi dau seama că nu merge bine și încerc să schimb pe cel de lângă mine sau să îl iau după mine! Viața este un test, care dacă faci alegeri potrivite ajungi la rezultate bune...dar când ai pe cineva să te tragă în jos, sau să îți dea răspunsuri greșite la întrebări înțelepte, atunci toți mergem spre o degradare morală de proporții... Încerc să fiu diferit, vă că se prăbușește lumea, dar nu pot singur să o ridic... Treziți-vă din somnul acesta care duce spre pierzare...

„Isuse! Nu vreau să te pierd!”


.

                „Uite, aici e loc închis. Nu sunt ferestre descoperite să mă vadă!” Ușa e încuiată, iar în cameră nu se aude nici un zgomot… întunericul domină în încăperea. „Totul este perfect! Și acum să începem…” Spuse tânărul, care tot mai misterios devine pe zi ce trece. Oare ce începea el în încăperea aceea întunecoasă și bine încuiată? M-a făcut curios… Imagini curgeau ca râuri pe monitorul calculatorului… sunete din ce în ce mai puternice… și tânărul… tânărul era pe scaun și se uita, cu ușa încuiată și cu ferestrele închise. „Se aude un zgomot de pași… repede să închid fereastra de pe calculator și să descui ușa… iar pentru ferestre găsesc eu o scuză”, spusese tânărul îngrijorat de faptul că cineva se apropia de ușă. „Cine e acolo?”, a strigat spre ușă, „Eu!”, „Cine Eu?” spunea tânărul care era speriat, iar inima îi bătea puternic! „Eu sunt!”…
                Momente de tăcere au ținut tânărul nostru în suspans, „Nu te cunosc, spune numele tău”, „Sunt Acela care te-a văzut și cu ușa încuiată, cu ferestrele închise și pe întunericul acela care ai făptuit ce ai făptuit.” Tânărul căzuse pe genunchi… a început să plângă și să strige… „De ce sunt eu așa slab? De ce Doamne trebuie să te întristez atât de mult? Nu mai vreau să fiu așa, vreau să mă schimb într-un luptător mai puternic!”
                Din nou tăcere… pași se aud îndepărtând. Dar tânărul, descuie ușa, iasă afară și caută pe Isus. „Doamne!!! Nu mă părăsi, sunt păcătos! Am nevoie de Tine! Nu pot trăi aici în lumea aceasta plină de păcat singur!” Isus se întoarce, se uită în ochii lui, și îi spune: „Uite ce ai făcut! Ți-ai împietrit inima și m-ai bătut din nou piroane în mâinile Mele! Mă doare, știi asta? Mă doare nu din cauza piroanelor, ci din cauza căderii tale! Eu te vreau pentru Mine! Te iubesc! Dar acum luptă-te să ajungi la Mine!  Eu vreau luptători, nu lași! Te voi sprijini!” Tânărul cu ochii plini de lacrimi, gura tremurând spune: „Iartă-mă Isuse! Te iubesc, dar reușesc să cad și să te fac să suferi din nou și din nou! Da! Mă voi lupta!!!” …

„Cercetare și răbdare”


.

Piano by Yiruma on Grooveshark

                Uneori  ne rugăm pentru diferite cauze și așteptăm răspuns. Uneori acel răspuns întârzie să ajungă la noi. Dar știi de ce se întampla acest lucru? Pentru că noi nu merităm ca prin păcatele noastre să mai cerem orice Domnului. Pur și simplu nu merităm, nu avem nici o valoare fără Dumnezeu! Eu cel puțin am simțit că fără Dumnezeu nu pot realiza nimic! Deci dacă noi punem un zid de despărțire între noi și Dumnezeu din cauza păcatelor noastre, atunci cum ar putea Dumnezeu să ne răspundă fără ca noi să ne pocăim de ele? Este ca și cum eu cu tine, cel care citești acum, am zidit un zid imens, cat o clădire. Noi dacă strigăm ne auzim unul pe celălalt, corect? Da, așa este, dar nu ne putem ajuta dacă acel zid ne stă în cale. Deci atunci când vedem că răspunsul Domnului întârzie, nu trebuie să dăm vina pe nimeni, ci doar să ne cercetăm viața și să vedem dacă avem acel „Zid” de despărțire. Nu întotdeauna din cauza aceasta nu primim răspuns. Uneori nu suntem pregătiți pentru un răspuns. Deci avem nevoie de cercetare și răbdare!

„Drumul spre Emaus”


.


The Lord's Prayer by Piano Instrumental on Grooveshark


       „ Iată, astăzi este a treia zi după răstignirea și moartea Învățătorului nostru, Isus din Nazaret, iar Paștele este pe sfârșit. Cred că voi lua pe Cleopa și voi pleca spre Emaus… Merg să îl caut.
Emaus este departe, aproximativ 60 de stadii de Ierusalim. De aceea am nevoie de  prietenul meu, Cleopa, să mă însoțească. Vom merge împreuna.
Iată că în timpul călătoriei, deja când am parcurs o distanță destul de mare din drum, am întâlnit un străin, dar eu nu l-am băgat în seamă o bucată bună de timp… Până când a început să ne întrebe despre ce vorbeam eu cu Cleopa. Vorbeam despre evenimentele petrecute în Ierusalim cu 3 zile în urmă, cum că Isus din Nazaret a fost osândit și răstignit, chiar dacă era un mare prooroc cu putere dată din partea lui Dumnezeu, și cu învățături care asculta mult norod. În momentul  acela Cleopa s-a întors, m-am întors și eu întristat și ne uitam la strainul care ne însoțea… Nu cunoștea cele petrecute, spuneam eu, iar Cleopa a început să îi spună despre aceste evenimente : „ Isus a fost un mare prooroc, un bun învățător, milos și sfânt, care vorbea doar despre Dumnezeu, cu cuvinte care aveau putere în învățătură. Tot norodul Îl iubea, dar cei mai de seamă cărturari și preoți, au displăcut aceste lucruri, le era frică de acest Isus din Nazaret care făcea semne și minuni în Ierusalim și oriunde mergea. Chiar și așa, cu atâta putere ce avea, tot a acceptat voia lui Dumnezeu… a murit răstignit pe o cruce de lemn, între tâlhari, iar în locul Lui a fost eliberat Baraba, cel dintâi tâlhar în Ierusalim. Dar norodul nu știa ce avea să facă. Iar apoi, în ziua aceea, a fost deja judecat și condamnat la moarte, totul s-a petrecut atât de repede… Isus a fost răstignit, a murit iar apoi a fost îngropat în mormântul lui Iosif din Arimatea. De atunci numai plâns și durere este între ucenicii lui, mama lui și tot norodul care îl urma… Dar iată că astăzi, după trei zile au venit la noi femeile care dis de dimineață au mers la mormânt și nu au găsit pe Domnul acolo, era gol mormântul, la fel ne-au spus și ucenicii care au mers să vadă acest lucru. Spuneau că au văzut și vedenii cu îngeri, care le spuneau că Isus cel răstignit nu este mort, ci viu.” Și eu credeam că Isus va izbăvi Israel, dar s-au întâmplat toate acestea la Ierusalim…acum nu mai știu ce să cred, nu mai știu dacă totul a fost așa cum trebuia…
Străinul la auzul acestor lucruri, nu s-a surprins, iar fața lui nu avea nici o expresie de mirare, a început totuș să ne vorbească din Scripturi, despre acest Isus din Nazaret. Spunea că toate aceste lucruri aveau să se întâmple pentru a se împlini toată Scriptura, iar voia lui Dumnezeu trebuia să meargă până la bun sfârșit. M-ă uimeam de la cele auzite, iar pieptul îmi ardea, simțeam că inima îmi crapă, pentru că acest străin avea învățături bune, cunoștea Scripturile, parcă îl cunoștea pe Isus. Dar totuș am continuat drumul cu acest străin. „Uite străine, acolo este Emaus, acolo mergem noi, spunea Cleopa. Nu vrei să rămâi cu noi? Este spre seară iar ziua aproape că a trecut.” Străinul a acceptat și a rămas cu noi la masă. Acolo s-a petrecut un lucru minunat… străinul, care ne-a însoțit, a luat și a binecuvântat masa care am pregătit noi acolo, iar în momentele acelea mi s-au deschis ochii și mi-am dat seama ca este Isus, învățătorul nostru iubit, Domnul nostru! Dar pe când îl căutam eu, El era de negăsit. Iar atunci mi-am dat seama că pe tot drumul care am parcurs în aceea zi, El a fost alături de mine! Așa se explică de ce îmi bătea așa tare inima în prezența Lui. Hristos este viu, a înviat Isus din morți! Răspândiți toți această veste!”

„Isus, un om fără pată, un Dumnezeu prea milos pentru mine un păcătos.”


.

Via Dolorosa by Christopher Rogers on Grooveshark

Mă simt responsabil pentru coborârea lui Isus pe acest pământ, mă simt responsabil pentru fiecare ocară, bătaie și tortură care A trecut. Mă simt responsabil pentru moartea Sa. Mă simt responsabil pentru tot chinul Său... Nu pot pricepe iubirea Sa, nu pot pricepe mila care a putut să aibă față de mine... un păcătos... Mă simt apăsat de o durere și de o greutate uneori, pentru că știu că din cauza mea a murit pe o cruce rece, în dureri și chin de moarte... cu piroane în mâini și picioare, meritam eu atât oare? Este prea mult pentru mine, prea mare preț a plătit pentru un nimic. Nu sunt nimic fără Isus, sunt un dezastru fără Harul Lui. Oare de ce atâta iubire? Sunt eu cineva care merită atâta iubire? Încât să ducă El o cruce atât de grea, atât de mare suferință să rabde în locul meu? Am atâtea întrebări care poate nu voi primi un răspuns de la oameni, dar eu voi afla acolo sus... pentru că El a murit și a înviat pentru ca eu, un simplu om, un păcătos, să mă pot pocăi și să mă împac cu Tatăl. Așa voi ajunge sus, lângă al meu salvator, care pentru păcatele mele și ale tale a murit. Un mântuitor care acum este mijlocitor între noi și Tatăl. El se mai roagă pentru milă înaintea Tatălui. Mulțumesc Isuse că ai venit pe pământ și ai trăit în sfințenie și smerenie, ai murit în chin amar, și ai înviat în slavă în a treia zi, pentru ca eu să te cunosc astăzi! Mă rog și pentru orice suflet care mă înconjoară, pentru prieteni, verișori și familie care încă nu au cunoscut bucuria aceasta de a te avea ca mântuitor în viața lor. Căci alături de Tine sunt cel mai fericit și împlinit om de pe pământ, sunt cel mai bucuros pentru că în Tine am găsit eliberarea și calea dreaptă care duce la cer! Prin Tine eu înaintez în viața aceasta, și încerc să mă lupt pentru supraviețuirea mea în această lume prin Duhul Tău cel Sfânt să nu mai păcătuiesc împotriva Ta! Mulțumesc că Tu mă asculți, iar la timpul potrivit tu lucrezi în mod atât de minunat în viața mea... Hristos a înviat!

„Așa știu eu, tu cum crezi?”


.

My God is an awesome God by Michael W. Smith on Grooveshark
Mă gândeam zilele acestea, cum că : uneori cerem putere și înțelepciune, izbăvire de planurile vrășmașului, iertare și binecuvântare din partea Domnului.  Nu este ceva greșit, este ceva chiar foarte bun! Dar mă gândeam adesea, că Dumnezeu a trimis aici pe pământ pe Fiul Său, să moară pentru ale noastre păcate… nu ar trebui de fapt să mulțumim noi mai mult? Nu ar trebui să realizăm de fapt că noi suntem datori Lui, și nu El nouă?
    Este greu să mulțumești în anumite situații, să fi mulțumit când treci prin încercări. Dar nu despre mulțumire vreau să spun aici, vreau să spun despre rugăciunile noastre. Trebuie să știm că avem nevoie de putere în anumite situații ca sa nu ajungem să păcătuim înaintea Domnului, dar pe lângă putere trebuie să așteptăm în tăcere. Domnul răspunde prin „Da”, „Nu încă” , „Am ceva mai bun pentru tine.” Dar ca să putem înțelege aceste răspunsuri avem nevoie de înțelepciune, aceasta putem să o dovedim, dar trebuie să citim Sfânta Scriptură, să învățăm de acolo. Vrem putere să nu cădem în păcat, cerem putere, dar trebuie să avem grijă noi ce facem, să veghem cu înțelepciune care am dovedit prin învățarea Cuvântului Domnului! Mai avem nevoie de sănătate și putere să trecem de necazuri, pentru noi sau cei din jurul nostru. Dumnezeu S-a gândit și la asta. A trimis pe Isus pe pământ pentru păcatele noastre, să moară, dar de atunci El a lucrat și în trupul oamenilor, căci erau vindecați tot felul de bolnavi și oameni cu necazuri mari! Așa că trebuie doar să credem, iar El va lucre la timpul potrivit, ales chiar de El! Pe lângă cereri trebuie să învățăm în rugăciunile noastre să mulțumim mai mult! Că Dumnezeu ne oferă mai mult decât avem nevoie! Se merită ca inima noastră să mulțumească atunci, căci ar trebui să fie mulțumită.
    Eu cred că din acestea, mulțumirea este cel mai important gând care nu trebuie să lipsească de la nici o rugăciune de a noastră!

„Nu mă părăsi, mai stai alături de mine, măcar acum!”


.

Paper Angels by Jimmy Wayne on Grooveshark


„O mamă nu e o persoană pe care sa te sprijini, ci o persoană care face sprijinul necesar.”
Cred că acesta ar fi un titlu pentru acest articol, dar mai sunt și altele, nu pot alege decât unul. Am vorbit cu o prietenă, știam că este adoptată, iar ziua de astăzi... a fost o zi foarte importanta pentru ea. Cel puțin așa a crezut, dar să zicem că nu erau toate precum își imagina. A mers să își cunoască familia biologică. Am vorbit cu ea, i-am cerut să îmi scrie ce a simțit, ce a petrecut în preajma acelor oameni. A fost de acord, deci aș vrea să vă împărtășesc sentimentul care am simțit și eu. Dar înainte de asta vă transmit sentimentele și emoțiile ei...
                Te-ai simțit vreodată ca și când ai fi în plus în propria-ți familie ? Eu am simțit asta... astăzi... am simțit-o până în adâncul inimii. E un fel de săgeată ce te lovește și te străpunge... Astăzi 11.14.2012, mi-am întâlnit familia, pentru prima oară,emoțiile de dinainte au fost cutremurătoare .. mi-am imaginat că.. o să îmi întâlnesc mama și surorile și o să fim din nou o familie, că o să ne luăm în brațe și nu ne vom mai despărți vreodată. Visee… nu a fost așa. Pur și simplu mă simțeam în plus! Ei erau reci, distanți... acum înțeleg că e prima oara când neam întâlnit... dar totuși, sângele apă nu se face! Tot o familie suntem, că ei vor sau nu... să revenim la subiect! Simțeam că trebuie să le spun tot ce am pe suflet, să mă descarc, să le reproșez totul, și totodată nimic… Am preferat să mă abțin , am spus că le-aș face rău, dar ei s-au gândit vreodată că îmi fac mie rău? Nu! N-a făcut-o niciodată nimeni. Dar după ziua de astăzi , am realizat: Părinți nu sunt cei care te nasc și teoretic ,, te arunca’’, părinți sunt cei care stau lângă tine când ești bolnav, noapte și zi, te stresează, te sună tot timpul... Dar până la urmă asta înseamnă familie : iubire, respect, înseamnă sa iți pese de binele celuilalt.”
                Sincer, eu am simțit o mare supărare pentru fata aceasta, nu am trecut prin această situație, dar pot înțelege că este enormă durerea pentru un singur om. Eu mă rog pentru sufletul ei, mai ales acum că este în această situație. Vă chem și pe voi, rugați-vă pentru acești oameni! Pentru ei uneori nici familia nu le este bine pusă la dispoziție de viața lor.  Sprijiniți copii aceștia, ei sunt viitorul nostru, ei au puterea să facă o schimbare care noi nu am face. Ei sunt oameni, oameni cu suflet și sentimente! Vor dragoste, nu milă. Vor respect, înțelegere și prietenie. Nu putem să le oferim aceste lucruri? Mai ales vine vorba de acele persoane sau ființe umane, că părinți nu îi pot determina să fie, acele persoane ar trebui măcar să încerce să le dea impresia ca este copilul lor. Nu să îi primească cu așa răceală... Rugați-vă pentru acei oameni. Rugați-vă pentru acești copilași!

„Ce este dragostea?” Partea C.


.

Only Grace by Deleted Scenes on Grooveshark

Partea C.
        „nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău,” (1 Corinteni 13:5) Și aici, tot puteți observa ca este tot un fel de jerfă, pentru că sunt multe persoane care au aceste „defecte” și atunci când iubesc cu adevărat o persoană, le jerfesc, pentru a nu suferi persoana cealaltă. „nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,” (1 Corinteni 13:6) Dragostea este plină de bunătate, deci nu poate să facă răul.  Și cea mai grea, parcă jerfă pentru uni, sau majoritatea oamenilor, este aceasta : „acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.” Dragostea iartă fără condiții, acoperă orice greșeală, uită orice lucru urât sau faptă greșită. Este foarte greu să ierți, dar și mai greu să suferi din cauză că nu ești iertat. Pentru cei care simt aceasta, sigur știu să prețuiască pe cei care îi iubesc, nu le vor răul, iar când greșesc, le pare foarte rău de greșeala făcută și caută rezolvarea ei în pace. Asta când este și posibilitate, nu puteți cere imposibilul! Dar eu mă gândeam la aceste lucruri, pentru că acest fenomen de dragoste, iubire, începe și dispare încet din inimile oamenilor. Nu mai sunt oameni care să aprecieze adevărata dragoste, pierd calitățile care are dragostea. Eu îmi doresc ca toți să aveți aceste calități, toți să puteți iubi, așa cum și Isus a iubit pe toți oameni. Pe cel de lângă tine să îl iubești ca pe tine însuți, dar nu doar pe cei care te iubesc, trebuie să reușești să iubești și pe cei care caută răul tău. Atunci vei reuși să îl schimbi, dar te previn, este foarte greu! Dar încearcă!


[Partea B.]                                                                                                                                   [Partea A.]

„Ce este dragostea?” (partea B.)


.


Relaxing Music by Piano on Grooveshark

Partea B.
Isus, știa ce îl așteaptă, deja simțea durerea înainte să înceapă procesul crucificări Lui. „Apoi s-a îndepărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, și a început să Se roage, zicând : „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Ioan 22:41-42) Dar tot nu s-a oprit, știa de ce a venit pe pământ, El ne-a iubit atât de mult, că nu a dat înapoi pentru nici un motiv, nici când durerile au fost atât de mari nu a dat înapoi. Eu prin aceste puține exemple, vă spun că Isus ne-a iubit atât de mult că a continuat, a dus crucea până la Via Dolorosa unde a fost crucificat. La baza dragostei este JERFA, prin ce am spus mai sus vă demonstrez ce jerfă a făcut pentru noi Isus! Pe lângă jerfă dragostea are capacitatea de a răbda enorm „Dragostea este îndelung răbdătoare...”(1 Corinteni 13:4 prima parte a versetului). Și asta este o jerfă mare, chiar dacă nu înțelegeți că este așa. „...este plină de bunătate : dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie” (1 Corinteni 13:4 partea a doua a versetului), deci tot de jerfă ține și aici, trebuie ca mândria să moară, deci jerfă, nu se gândește la rău, uneori e greu să faci asta, și tot jerfă trebuie să faci. Să „omori” gândurile și faptele tale rele. 

[Partea A].                                                                                                                                [Partea C.]

„ Ce este dragostea?”


.

Celtic Flute by Brad White on Grooveshark

              Partea A.
     Mă gândeam la faptul că Dumnezeu ne-a iubit așa de mult de a trimis pe singurul Lui Fiu, din cer, din slava,  să moară pentru ale noastre păcate „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică”(Ioan 3:16) . Probabil o mare parte de oameni au simțit povara păcatului, o durere parcă din ce în ce mai puternică, un gol care nu poate fi umplut, deznădejdea se observă des în aceste situații. Dacă Duhul Domnului este în tine, atunci sigur ai simțit asta. Dar gândește-te la Domnul Isus, era nevoit să sufere nu pentru păcatul Lui, căci era sfânt, ci pentru păcatul ÎNTREGI LUMII. Dacă pentru noi, este greu să ducem o povară pentru păcatele noastre, oare pentru El... cât de greu a fost?  „A ajuns într-un chin ca de moarte, și a început să Se roage  și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.” (Luca 22:44) Oamenii de știință au descoperit că această reacție a trupului este posibilă, dar numai în cazul depuneri unui efort extrem de intens, care activează câteva molecule din piele, care de fapt se sparg și începe să dea sângele în loc de transpirație. Deci cu cât chin a venit să moare pentru ale noastre păcate Isus, singurul Fiu a lui Dumnezeu. Prin aceasta, cred că înțelegi cât te-a iubit Dumnezeu!



„Am cerut putere si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic ”


.

sad romance by violin on Grooveshark


         Nu ai simțit uneori că, sunt lucruri în viață care te sufocă? Nu ai simțit că îți pierzi puterile pe zi ce trece, încercând să ieși din acele probleme  sufocante? Simți totuși că totul este pierdut chiar dacă tu dai totul, vezi ca și cum se prăbușește totul sub picioarele tale, iar tot ce ai zidit se dărâmă în fața ochilor tăi. Ai pierdut o relație cu iubitul tău, s-a despărțit prietena ta de tine? Nu trebuie în primul rând să te sperii. Chiar dacă lucrurile par că nu au nici o scăpare, că totul ajunge la un sfârșit de drum. Sincer, am trecut prin situații ca acestea, dar știi ce? Ai nevoie doar de puțin timp. Dar nu orice fel de timp, pentru că timpul este prețios, trece repede și nu așteaptă pe nimeni, ai nevoie de un timp cu tine însuți. Ai nevoie de un timp de liniște, ai nevoie de o scăpare, undeva departe de lucrurile care te fac să te simți că viața nu are sens.  Lucrul care poți face este chiar simplu... eliberează-ți mintea de toate. Poate pare greu pentru unii, poate chiar imposibil pentru alții, dar nu este așa. Poți încerca să îți pui în program totuși și un timp de relaxare. Unii cred că acesta este un fel de lașitate, că fug de probleme, dar nu este om laș acela care știe să aprecieze timpul care are să mai trăiască pe acest pământ trecător. Alți cred că dacă se luptă cu acele probleme, crize sau chestiuni negative - care înnegresc „pânza” albă care desenează viața lor – pot să iese învingători și să se bucure de victorie. Dar sunt chiar puțini care pot face asta, dacă ești unul dintre acești oameni, vreau sa te felicit că prin asta dovedești că ești puternic și hotărât. Ești unic. 
          Dar dacă nu ești genul acesta de caracter dinamic, atunci sigur ești ca și mine. Eu am trecut prin câteva situații, am înțeles că dacă mă lupt contra acelor „valuri” care năvălesc asupra mea cu putere, și sunt aspre consecințele, dor sau te fac chiar să suferi îndelungat. Deci, eu folosesc tactica numită „Ignoranță”, poate pentru unii pare ceva rău, nepoliticos sau ceva ce nu face un om educat. Nu dragule, „ignoranța” mă ajută să combat problemele care apar în viață. Practic dau „foc la ploaie”, nu este logic, dar pentru mine o furtună nu pot să o înving cu o furtună, am nevoie de ceva ce are mai mare putere. În cazul acesta, focul sunt eu, ploaia este problema. Atunci când m-am luptat contra ei, m-a stins tot mai tare, pentru că apa stinge focul. Putem compara și așa: te zbați în ocean cu toată puterea care o ai, să bați valurile mari care te scufundă. Dar încearcă să nu te lupți, încearcă să te oprești, să aștepți ca valurile să te conducă la mal. Vei vedea că este mai ușor uneori să te oprești. Nu înseamnă că la orice problemă te lași dus de val. NU! Spun asta pentru problemele care chiar trebuie combătute în așa fel ca să te lase în pace. Sunt probleme care cu cât insiști mai tare, cu atât te „scufundă” mai tare. Așteaptă, dă-ți, ție însuți timp... timp liber. Liniștește-ți sufletul de negativele vieții. Mergi într-un loc departe de oameni, singur tu cu tine... spune minții tale „Astăzi vreau să te golesc de toate. Vreau ca aici unde sunt să arunc totul și să îl îngrop.” Nu vei fi laș, nu vei fugi de nici o problemă. Dacă vezi că nu merge odată, sau dacă vezi că nu ai reușit până acum, înseamnă că încă nu ai reușit să te oprești din lupta cu valurile, încă mai încerci să învingi ploaia. Dacă ai putere, te încurajez să continui, asta doar dacă chiar poți învinge problemele tale. Altfel, poți să aștepți. Va trece. Nu îți pierde viața trăind în trecut, sau îngrijorându-te pentru viitor. Îți vei irosi prezentul. Trecutul este istorie, dar trebuie să învățăm din el... prezentul încă nu a trecut, luptă să îți clădești un viitor fericit. Asta depinde de tine!

„O mască complexă numită față omenească”


.


sad piano 6 by unknown on Grooveshark

                Ai observat vreodată, atunci când mergi pe stradă sau ești în locuri publice, unde sunt multi oameni că sunt și multe fețe? Ce înseamnă asta? Înseamnă că toți suntem diferiți, nimeni nu este identic cu nimeni, chiar dacă sunt asemănări destul de mari între 2 sau 3 oameni. Dar nu asta vreau eu să analizez în acest articol. Vreau să vă prezint ceea ce se numește cea mai convingătoare mască posibilă: fața omenească! Privește fețele oamenilor, ce vezi? Da… parcă multă indispunere, supărare, suferință, răutate. Unde s-au dus acele fețe pline de fericire? Totul este pus într-o rutină de asa fel încât nu mai știe nimeni să se bucure, să trăiască. Parcă stresul și banul a luat controlul lumii, internetul este arma supremă al automatizări și  al înlocuirii relațiilor omenești. Oameni, fiind atrași în această capcană a demoralizări, își pierd sentimentele reale, emoțiile și orice fel de relație omenească poate să fie destrămată. Din păcate asta este lumea de astăzi.
 Masca ce spuneam mai înainte, este acea mască care o poartă fiecare om pe fața lui zilnic, este poate un zâmbet fals, o seninătate care nu are rădăcini în inimă. Dar puțini oameni mai sunt care poartă acea mască, majoritatea nu mai au puterea de a ridica masca și să acopere fața lor plină de îngrijorare, suferință, tristețe, melancolie, probleme și stres. Nu vreau să lungesc mult acest articol, dar vreau să vă dau doar un gust din ceea ce văd eu în lumea care mă înconjoară. Pe lângă aceste expresii care ascunde aceea mască, sunt și personalități duble care se ascund sub o mască ca aceasta. Sunt oameni care în fața prietenilor sunt buni, respectuoși și pare că le pasă. Dar ei se folosesc doar de acei prieteni, pentru aș atinge scopurile în viața lor. Poate carieră, poate un scop mai personal. Dar sub acele calități care exprimă în fața oamenilor, ascund multe… nu le pot enumera, pentru că diferă de la om la om. Dar toate aceste, fac pe om să obosească, să sufere  sau să țină tot în el, suferință, probleme și boli de tot felul. Acestea conferă la ce spuneam mai sus, oameni necăjiți și îngrijorați ce umblă ca niște roboței programați să facă aceeași rutină zilnic, și această rutină este de fapt motivul care îi tine legați de acea „mască”.
                Sunt fel și fel de oameni, încearcă să nu fii printre cei care poartă masca aceasta. Fi un om liber, fericit și plin de viață.
                Pentru un articol care te poate încuraja, te provoacă să speri și să crezi în rezolvarea problemelor tale poți accesa acest link:

„Un miel nevinovat, care te-a salvat”


.

Blue Danube by Strauss on Grooveshark


Pentru tine-un păcătos,
Pentru mine-un ticălos,
Pentru noi iubite suflet
A murit Isus Hristos.
A murit pe lemnul crucii
Ca noi doi să fim iertaţi
De-ale noastre păcate.

Este greu, da, este greu,
Să trăieşti făr’ Dumnezeu,
Dar te rog nu te uita
La viaţa ta cea grea,
Uită-te doar la Isus,
Ce la cruce El s-a dus
Ca să moară pentru tine.

Deci acum când tu doreşti
Pe Isus ca să-L primeşti,
Tu în dragoste să stai
Ca în lume să nu te pierzi
Şi în veşnică iubire
Cu Isus să fii mereu,
Doar o lumină vie.
                Este o cântare atât de frumoasa care mă face sa mă simt bine, mă umple de fericire, chiar dacă știu că sunt păcătos îmi găsesc eliberare în cuvintele acestea. Sunt binecuvântat prin viața care o am, mă lupt ca inima mea să aparțină Domnului. Mă rog pentru sufletul meu, și a celor care mă înconjoară, vreau ca toți cei dragi să fie cu mine sus în ceruri. Dar pentru asta am nevoie și eu să lucrez în ogorul inimii mele, să pot aduce rod Domnului din sufletul meu și faptele mele să fie după al Său cuvânt. Mă rog ca și tu să înțelegi că ai nevoie de un mântuitor. Este cineva care a murit pentru păcatul meu, nelegiuirea ta și acestea sunt o mică greutate la povara păcatului care a dus El pâna la cruce. Acel cineva este Domnul Isus Hristos, care pentru noi a venit și s-a jerfit pe acest pământ cu o moarte de cruce. „Versetul de Aur” care este scris în Sfânta Carte, Biblia, în evanghelia după Ioan în capitolul 3 cu versetul 16 scrie așa „ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Eu cred în El, dar nu este îndeajuns asta, trebuie ca și faptele noastre să fie după voia Lui și să fim „oameni” cu semenii noștri! Fie ca Domnul să vă aibă pe mâna Lui și fiți binecuvântați în numele Domnului Isus!

„Te laud căci sunt o făptură așa de minunată”


.


Numb (Piano Version) by Linkin Park on Grooveshark
                24.10.1994, ziua când am venit pe această lume.  De când am eu viață, memorie și conștiință, îmi amintesc bine că am fost destul de sănătos. Iar acum sunt un băiat pe picioarele lui, sănătos și mulțumesc Domnului că sunt o „făptură așa de minunată”. Simt nevoia de a mulțumi Domnului, simt că El sa atins de de mine, sunt creat dintr-o „mână de țărână” cu mâna Creatorului meu. Sunt un vas în care Domnul a pus un duh de laudă la adresa Lui. Îi mulțumesc Domnului că ma creat după chipul și asemănarea Sa. Simt cum a lucrat în mine și știu că doar El putea să mă creeze așa minunat.
                Fiecare ne-am născut cu o calitate deosebită față de alții, chiar dacă uneori pare asemănătoare, nu este. Suntem diferiți pentru că altfel care ar fi rostul să trăim atâția oameni pe un pământ așa mare. Nu te complexa atunci când vezi că nu ești asemenea unui actor sau cântăreț, ai și tu un talent poate ascuns, dar poți exersa și performa calitățile tale! Nu este greu... alegi ceea ce îți place să faci, începi să tot îl practici și la un moment dat vei ajunge să știi să faci acel lucru la o calitate foarte bună. Chiar și cu un lucru mic poate să te observe lumea, căci în ziua de astăzi este mai greu să fi normal de cât anormal. Prin normal mă refer, să ai o educare corectă și să știi să respecți, să ai toate acele calități morale care are nevoie omul să supraviețuiască în această lume cu semenii lui.
                Avem calități, avem sănătate și mai avem un lucru dat de la Dumnezeu: puterea de a alege. Dumnezeu a oferit omului ceea ce spunem „liber arbitru”, ca omul să aleagă acțiunile lui și din acele acțiuni să apară și consecințele. Dumnezeu nu poate să ne controleze alegerea care vrem să facem. Ne pune în față binele și răul, viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Dar noi alegem! Noi putem să alegem între bine sau rău, nu este Dumnezeu de vină că noi am făcut o alegere rea. Facem uneori lucruri care nu le gândim bine, care la urmă au consecințe poate chiar rele pentru noi. Dar este alegerea noastră.
                Aceste lucruri sunt o parte din gândul meu, dar vreau să le subliniez doar pe acestea, nu vreau să devin obositor pentru tine. Dacă ai înțeles că Dumnezeu te-a creat după chipul și asemănarea lui, atunci sigur vei observa aceste calități deci... vino să lăudăm pe Domnul din toată inima noastră căci ne-a făcut o făptură așa de minunată! Se cuvine deci să-i oferim inima noastră și Lui să aparțină ca El să poată să o prelucreze. Să fim și noi plăcuți Lui. Lăudați-L căci El merită toată cinstea, lauda și închinarea noastră. Mulțumiți Lui, căci El va iubit și vă iubește exact așa cum sunteți.

Citește un articol asemănător:
http://tabloulvietii.blogspot.com/2012/03/inca-nu-ai-inteles-ca-esti-minunat.html

Urmăriți prin E-mail

Persoane interesate