„O mamă nu e o persoană pe care sa te sprijini, ci o persoană
care face sprijinul necesar.”
Cred că acesta ar fi un titlu pentru acest articol, dar mai
sunt și altele, nu pot alege decât unul. Am vorbit cu o prietenă, știam că este
adoptată, iar ziua de astăzi... a fost o zi foarte importanta pentru ea. Cel
puțin așa a crezut, dar să zicem că nu erau toate precum își imagina. A mers să
își cunoască familia biologică. Am vorbit cu ea, i-am cerut să îmi scrie ce a
simțit, ce a petrecut în preajma acelor oameni. A fost de acord, deci aș vrea
să vă împărtășesc sentimentul care am simțit și eu. Dar înainte de asta vă
transmit sentimentele și emoțiile ei...
„Te-ai simțit vreodată ca și
când ai fi în plus în propria-ți familie ? Eu am simțit asta... astăzi... am
simțit-o până în adâncul inimii. E un fel de săgeată ce te lovește și te străpunge...
Astăzi 11.14.2012, mi-am întâlnit familia, pentru prima oară,emoțiile de
dinainte au fost cutremurătoare .. mi-am imaginat că.. o să îmi întâlnesc mama și
surorile și o să fim din nou o familie, că o să ne luăm în brațe și nu ne vom
mai despărți vreodată. Visee… nu a fost așa. Pur și simplu mă simțeam în plus!
Ei erau reci, distanți... acum înțeleg că e prima oara când neam întâlnit...
dar totuși, sângele apă nu se face! Tot o familie suntem, că ei vor sau nu... să
revenim la subiect! Simțeam că trebuie să le spun tot ce am pe suflet, să mă
descarc, să le reproșez totul, și totodată nimic… Am preferat să mă abțin , am
spus că le-aș face rău, dar ei s-au gândit vreodată că îmi fac mie rău? Nu! N-a
făcut-o niciodată nimeni. Dar după ziua de astăzi , am realizat: Părinți nu
sunt cei care te nasc și teoretic ,, te arunca’’, părinți sunt cei care stau lângă
tine când ești bolnav, noapte și zi, te stresează, te sună tot timpul... Dar până
la urmă asta înseamnă familie : iubire, respect, înseamnă sa iți pese de
binele celuilalt.”
Sincer, eu am simțit o mare
supărare pentru fata aceasta, nu am trecut prin această situație, dar pot
înțelege că este enormă durerea pentru un singur om. Eu mă rog pentru sufletul
ei, mai ales acum că este în această situație. Vă chem și pe voi, rugați-vă
pentru acești oameni! Pentru ei uneori nici familia nu le este bine pusă la
dispoziție de viața lor. Sprijiniți copii
aceștia, ei sunt viitorul nostru, ei au puterea să facă o schimbare care noi nu
am face. Ei sunt oameni, oameni cu suflet și sentimente! Vor dragoste, nu milă.
Vor respect, înțelegere și prietenie. Nu putem să le oferim aceste lucruri? Mai
ales vine vorba de acele persoane sau ființe umane, că părinți nu îi pot
determina să fie, acele persoane ar trebui măcar să încerce să le dea impresia
ca este copilul lor. Nu să îi primească cu așa răceală... Rugați-vă pentru acei
oameni. Rugați-vă pentru acești copilași!