.png "English"){kind=small}
„ Iată,
astăzi este a treia zi după răstignirea și moartea Învățătorului nostru, Isus
din Nazaret, iar Paștele este pe sfârșit. Cred că voi lua pe Cleopa și voi
pleca spre Emaus… Merg să îl caut.
Emaus este
departe, aproximativ 60 de stadii de Ierusalim. De aceea am nevoie de prietenul meu, Cleopa, să mă însoțească. Vom
merge împreuna.
Iată că în
timpul călătoriei, deja când am parcurs o distanță destul de mare din drum, am
întâlnit un străin, dar eu nu l-am băgat în seamă o bucată bună de timp… Până
când a început să ne întrebe despre ce vorbeam eu cu Cleopa. Vorbeam despre
evenimentele petrecute în Ierusalim cu 3 zile în urmă, cum că Isus din Nazaret
a fost osândit și răstignit, chiar dacă era un mare prooroc cu putere dată din
partea lui Dumnezeu, și cu învățături care asculta mult norod. În momentul acela Cleopa s-a întors, m-am întors și eu întristat
și ne uitam la strainul care ne însoțea… Nu cunoștea cele petrecute, spuneam
eu, iar Cleopa a început să îi spună despre aceste evenimente : „ Isus a fost
un mare prooroc, un bun învățător, milos și sfânt, care vorbea doar despre
Dumnezeu, cu cuvinte care aveau putere în învățătură. Tot norodul Îl iubea, dar
cei mai de seamă cărturari și preoți, au displăcut aceste lucruri, le era frică
de acest Isus din Nazaret care făcea semne și minuni în Ierusalim și oriunde
mergea. Chiar și așa, cu atâta putere ce avea, tot a acceptat voia lui Dumnezeu…
a murit răstignit pe o cruce de lemn, între tâlhari, iar în locul Lui a fost
eliberat Baraba, cel dintâi tâlhar în Ierusalim. Dar norodul nu știa ce avea să
facă. Iar apoi, în ziua aceea, a fost deja judecat și condamnat la moarte,
totul s-a petrecut atât de repede… Isus a fost răstignit, a murit iar apoi a
fost îngropat în mormântul lui Iosif din Arimatea. De atunci numai plâns și
durere este între ucenicii lui, mama lui și tot norodul care îl urma… Dar iată
că astăzi, după trei zile au venit la noi femeile care dis de dimineață au mers
la mormânt și nu au găsit pe Domnul acolo, era gol mormântul, la fel ne-au spus
și ucenicii care au mers să vadă acest lucru. Spuneau că au văzut și vedenii cu
îngeri, care le spuneau că Isus cel răstignit nu este mort, ci viu.” Și eu
credeam că Isus va izbăvi Israel, dar s-au întâmplat toate acestea la Ierusalim…acum
nu mai știu ce să cred, nu mai știu dacă totul a fost așa cum trebuia…
Străinul la
auzul acestor lucruri, nu s-a surprins, iar fața lui nu avea nici o expresie de
mirare, a început totuș să ne vorbească din Scripturi, despre acest Isus din
Nazaret. Spunea că toate aceste lucruri aveau să se întâmple pentru a se
împlini toată Scriptura, iar voia lui Dumnezeu trebuia să meargă până la bun
sfârșit. M-ă uimeam de la cele auzite, iar pieptul îmi ardea, simțeam că inima
îmi crapă, pentru că acest străin avea învățături bune, cunoștea Scripturile,
parcă îl cunoștea pe Isus. Dar totuș am continuat drumul cu acest străin. „Uite
străine, acolo este Emaus, acolo mergem noi, spunea Cleopa. Nu vrei să rămâi cu
noi? Este spre seară iar ziua aproape că a trecut.” Străinul a acceptat și a
rămas cu noi la masă. Acolo s-a petrecut un lucru minunat… străinul, care ne-a
însoțit, a luat și a binecuvântat masa care am pregătit noi acolo, iar în
momentele acelea mi s-au deschis ochii și mi-am dat seama ca este Isus,
învățătorul nostru iubit, Domnul nostru! Dar pe când îl căutam eu, El era de
negăsit. Iar atunci mi-am dat seama că pe tot drumul care am parcurs în aceea
zi, El a fost alături de mine! Așa se explică de ce îmi bătea așa tare inima în
prezența Lui. Hristos este viu, a înviat Isus din morți! Răspândiți toți
această veste!”
