„nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se
mânie, nu se gândește la rău,” (1 Corinteni 13:5) Și aici, tot puteți observa
ca este tot un fel de jerfă, pentru că sunt multe persoane care au aceste
„defecte” și atunci când iubesc cu adevărat o persoană, le jerfesc, pentru a nu
suferi persoana cealaltă. „nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,”
(1 Corinteni 13:6) Dragostea este plină de bunătate, deci nu poate să facă
răul. Și cea mai grea, parcă jerfă
pentru uni, sau majoritatea oamenilor, este aceasta : „acoperă totul, crede
totul, nădăjduiește totul, suferă totul.” Dragostea iartă fără condiții,
acoperă orice greșeală, uită orice lucru urât sau faptă greșită. Este foarte
greu să ierți, dar și mai greu să suferi din cauză că nu ești iertat. Pentru cei
care simt aceasta, sigur știu să prețuiască pe cei care îi iubesc, nu le vor
răul, iar când greșesc, le pare foarte rău de greșeala făcută și caută
rezolvarea ei în pace. Asta când este și posibilitate, nu puteți cere
imposibilul! Dar eu mă gândeam la aceste lucruri, pentru că acest fenomen de
dragoste, iubire, începe și dispare încet din inimile oamenilor. Nu mai sunt
oameni care să aprecieze adevărata dragoste, pierd calitățile care are
dragostea. Eu îmi doresc ca toți să aveți aceste calități, toți să puteți iubi,
așa cum și Isus a iubit pe toți oameni. Pe cel de lângă tine să îl iubești ca
pe tine însuți, dar nu doar pe cei care te iubesc, trebuie să reușești să
iubești și pe cei care caută răul tău. Atunci vei reuși să îl schimbi, dar te
previn, este foarte greu! Dar încearcă!