Translate
.png "English"){kind=small}
Archive for 2012
„I love you!”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
Uneori chiar stau pe gânduri, știu că sunt
binecuvântat, știu că Dumnezeu mă iubește enorm, pentru că sunt copilul
Său! Dar mai mult ca atât, Dumnezeu a
făcut pe Adam, dar ca să nu îl lase singur i-a pus un ajutor considerabil
alături de el : Eva. De când am aflat despre asta (de mic copil am citit în
Biblie despre aceasta), mi s-a sporit ideea și dorința de a avea și eu un așa
ajutor. La tot ce vreau să realizez, ea să îmi fie alături. Tot ce mă doare să
îi spun, și pur și simplu să mă înțeleagă! Când mă bucur ea să se bucure! Când
am nevoie de sprijin sau încurajare, ea să fie prima care o va face din
dragoste. Dar chiar și în momente care nu mă înțelege, să fie alături de mine.
Tot am căutat, am căutat și m-am dezamăgit... căci în lumea asta parcă dispar
oameni care chiar știu ce înseamnă respect și emoție... nu mai știe nimeni că
oameni nu sunt obiecte care nu au sentimente? Căci un singur cuvânt e îndeajuns
să „ucidă” (dar să nu continui căci aceasta este altă temă). Dar să revin la faptul că sunt binecuvântat
enorm de Domnul Dumnezeul meu... Am ajuns la o vârstă care am început să fac
diferența între sentimentele mele, poate nu chiar definitiv dar totuși
considerabil pentru a îmi da seama singur de ce simt. Am început să simt iubire
față de persoane fel de fel... dar tot am cautat undeva o iubire diferită... o
iubire specială față de ce am mai simțit și ce mi s-a reflectat de la alții.
Ciudat că oricât am căutat nu am găsit... până ce am cunoscut o fată... poate
chiar din greșeală, căci sigur nu aveam intenția de a o cunoaște... am început
să vorbim simplu... încă mai țin minte că am început să vorbim la ziua de
naștere a unei prietene, după aceea am făcut schimb de numere. Dimineață.... după
ce m-am trezit, am auzit telefonul sunând. Ce să văd, era fata aceea... am
răspuns cu mari emoții la început, dar am continuat să vorbesc... Atunci, am
început să simt parcă ceva ca si cum aș avea fluturași și pene în stomac... Dar
cu vremea, încet, încet, am început să vorbim mai mult, și mai mult... până
într-o zi când mi-am făcut curaj... „Vrei să fim împreună?” Întrebarea mea...
cu așa mari emoții am așteptat puțin, și am spus: „Mi-ar plăcea să fim împreună
că suntem într-o situație care avem nevoie de sprijin reciproc” (aici este
legată altă poveste). Ea a spus că are nevoie de timp, i-am acordat timp să se
gândească... după trei zile s-a hotărât să răspundă cu siguranță... „DA!”. Era
momentul care am fost cel mai fericit om de pe pământ!Au trecut totuși doi ani. De atunci am trecut prin
multe! Am învățat că într-o relație ca asta trebuie să îl pun pe Isus pe primul
loc, să pot avea un model de construcție a relației. El îmi clădește temelia
relației, El îmi scutură praful care se pune pe pietrele tari care am pus până
acum pe temelia Lui. El îmi spune ce are nevoie ea, cum să îi fiu alături. Și,
DA! DA, sunt foarte binecuvântat de Dumnezeu, chiar nu am meritat așa un înger
păzitor, care prin el să mă întărească în toate, mai ales în credință! Cu ea am
ajuns la multe puncte dificile, dar am avut cu atât mai mari fericiri după aceea.
Ceea ce face relația mai puternică prin puterea Domnului! Nu am meritat așa un
suflet să îmi fie alături! De când am înțeles că trebuie implicat Dumnezeu în
această relație mă tot rog pentru viitorul nostru! Poate e puțin devreme spun
unii, dar eu cred că Dumnezeu ne-a pus aici, acum ca să ne clădim un viitor
alături de El! El ne prelucrează așa cum crede! Mulțumesc Domnului că mi-a
trimis un înger frumos, înțelegător și mai ales iubitor, să mă sprijine, să mă
ajute.... SĂ MĂ IUBEASCĂ! Pot spune doar că TE IUBESC îngerașul meu! Domnul să
te binecuvânteze, și la fel să facă cu relația noastră! (Acest articol a fost
în mare parte o dedicație personală pentru persoana care m-a binecuvântat
Dumnezeu să iubesc)
„Nu mai rezist...”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
Uneori, îmi deschid ochii noaptea
și mă gândesc... „Oare, voi mai putea să mă ridic din pat dimineața care
urmează?” Chiar dacă reușesc să mă ridic în picioare, nu pot înțelege de fapt,
de ce oare trebuie să umblu pe lângă oameni care nu mă înțeleg? Oameni care
singurul lucru care le pasă este banul și tot ce derivă de la acesta... Chiar,
va-ți gândit că știința susține evoluția, dar ne plasează doar o ideologie
paranoică. Hyperbolic sau nu, eu văd o involuție, nu se vede evoluția care
spune politica noastră de oameni fără conștiință... Nu vezi că ești înconjurat
de oameni-roboți? Le dai o comandă, iar ei fac totul să o ducă la realizare.
Sau, chiar mai rău de atât, nici nu se chinuie să te asculte. Nu mai face nimic
nimeni fără să câștige ceva, parcă totul este pe alb și negru. Nu pot să schimb
singur lumea, dar măcar îmi dau seama că nu merge bine și încerc să schimb pe
cel de lângă mine sau să îl iau după mine! Viața este un test, care dacă faci
alegeri potrivite ajungi la rezultate bune...dar când ai pe cineva să te tragă
în jos, sau să îți dea răspunsuri greșite la întrebări înțelepte, atunci toți
mergem spre o degradare morală de proporții... Încerc să fiu diferit, vă că se
prăbușește lumea, dar nu pot singur să o ridic... Treziți-vă din somnul acesta
care duce spre pierzare...
„Isuse! Nu vreau să te pierd!”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
Momente de tăcere au ținut tânărul nostru în suspans, „Nu te cunosc, spune numele tău”, „Sunt Acela care te-a văzut și cu ușa încuiată, cu ferestrele închise și pe întunericul acela care ai făptuit ce ai făptuit.” Tânărul căzuse pe genunchi… a început să plângă și să strige… „De ce sunt eu așa slab? De ce Doamne trebuie să te întristez atât de mult? Nu mai vreau să fiu așa, vreau să mă schimb într-un luptător mai puternic!”
Din nou tăcere… pași se aud îndepărtând. Dar tânărul, descuie ușa, iasă afară și caută pe Isus. „Doamne!!! Nu mă părăsi, sunt păcătos! Am nevoie de Tine! Nu pot trăi aici în lumea aceasta plină de păcat singur!” Isus se întoarce, se uită în ochii lui, și îi spune: „Uite ce ai făcut! Ți-ai împietrit inima și m-ai bătut din nou piroane în mâinile Mele! Mă doare, știi asta? Mă doare nu din cauza piroanelor, ci din cauza căderii tale! Eu te vreau pentru Mine! Te iubesc! Dar acum luptă-te să ajungi la Mine! Eu vreau luptători, nu lași! Te voi sprijini!” Tânărul cu ochii plini de lacrimi, gura tremurând spune: „Iartă-mă Isuse! Te iubesc, dar reușesc să cad și să te fac să suferi din nou și din nou! Da! Mă voi lupta!!!” …
„Cercetare și răbdare”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
Uneori ne rugăm pentru diferite cauze și așteptăm
răspuns. Uneori acel răspuns întârzie să ajungă la noi. Dar știi de ce se
întampla acest lucru? Pentru că noi nu merităm ca prin păcatele noastre să mai
cerem orice Domnului. Pur și simplu nu merităm, nu avem nici o valoare fără
Dumnezeu! Eu cel puțin am simțit că fără Dumnezeu nu pot realiza nimic! Deci
dacă noi punem un zid de despărțire între noi și Dumnezeu din cauza păcatelor
noastre, atunci cum ar putea Dumnezeu să ne răspundă fără ca noi să ne pocăim
de ele? Este ca și cum eu cu tine, cel care citești acum, am zidit un zid
imens, cat o clădire. Noi dacă strigăm ne auzim unul pe celălalt, corect? Da,
așa este, dar nu ne putem ajuta dacă acel zid ne stă în cale. Deci atunci când
vedem că răspunsul Domnului întârzie, nu trebuie să dăm vina pe nimeni, ci doar
să ne cercetăm viața și să vedem dacă avem acel „Zid” de despărțire. Nu
întotdeauna din cauza aceasta nu primim răspuns. Uneori nu suntem pregătiți
pentru un răspuns. Deci avem nevoie de cercetare și răbdare!
„Drumul spre Emaus”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
„ Iată,
astăzi este a treia zi după răstignirea și moartea Învățătorului nostru, Isus
din Nazaret, iar Paștele este pe sfârșit. Cred că voi lua pe Cleopa și voi
pleca spre Emaus… Merg să îl caut.
Emaus este
departe, aproximativ 60 de stadii de Ierusalim. De aceea am nevoie de prietenul meu, Cleopa, să mă însoțească. Vom
merge împreuna.
Iată că în
timpul călătoriei, deja când am parcurs o distanță destul de mare din drum, am
întâlnit un străin, dar eu nu l-am băgat în seamă o bucată bună de timp… Până
când a început să ne întrebe despre ce vorbeam eu cu Cleopa. Vorbeam despre
evenimentele petrecute în Ierusalim cu 3 zile în urmă, cum că Isus din Nazaret
a fost osândit și răstignit, chiar dacă era un mare prooroc cu putere dată din
partea lui Dumnezeu, și cu învățături care asculta mult norod. În momentul acela Cleopa s-a întors, m-am întors și eu întristat
și ne uitam la strainul care ne însoțea… Nu cunoștea cele petrecute, spuneam
eu, iar Cleopa a început să îi spună despre aceste evenimente : „ Isus a fost
un mare prooroc, un bun învățător, milos și sfânt, care vorbea doar despre
Dumnezeu, cu cuvinte care aveau putere în învățătură. Tot norodul Îl iubea, dar
cei mai de seamă cărturari și preoți, au displăcut aceste lucruri, le era frică
de acest Isus din Nazaret care făcea semne și minuni în Ierusalim și oriunde
mergea. Chiar și așa, cu atâta putere ce avea, tot a acceptat voia lui Dumnezeu…
a murit răstignit pe o cruce de lemn, între tâlhari, iar în locul Lui a fost
eliberat Baraba, cel dintâi tâlhar în Ierusalim. Dar norodul nu știa ce avea să
facă. Iar apoi, în ziua aceea, a fost deja judecat și condamnat la moarte,
totul s-a petrecut atât de repede… Isus a fost răstignit, a murit iar apoi a
fost îngropat în mormântul lui Iosif din Arimatea. De atunci numai plâns și
durere este între ucenicii lui, mama lui și tot norodul care îl urma… Dar iată
că astăzi, după trei zile au venit la noi femeile care dis de dimineață au mers
la mormânt și nu au găsit pe Domnul acolo, era gol mormântul, la fel ne-au spus
și ucenicii care au mers să vadă acest lucru. Spuneau că au văzut și vedenii cu
îngeri, care le spuneau că Isus cel răstignit nu este mort, ci viu.” Și eu
credeam că Isus va izbăvi Israel, dar s-au întâmplat toate acestea la Ierusalim…acum
nu mai știu ce să cred, nu mai știu dacă totul a fost așa cum trebuia…
Străinul la
auzul acestor lucruri, nu s-a surprins, iar fața lui nu avea nici o expresie de
mirare, a început totuș să ne vorbească din Scripturi, despre acest Isus din
Nazaret. Spunea că toate aceste lucruri aveau să se întâmple pentru a se
împlini toată Scriptura, iar voia lui Dumnezeu trebuia să meargă până la bun
sfârșit. M-ă uimeam de la cele auzite, iar pieptul îmi ardea, simțeam că inima
îmi crapă, pentru că acest străin avea învățături bune, cunoștea Scripturile,
parcă îl cunoștea pe Isus. Dar totuș am continuat drumul cu acest străin. „Uite
străine, acolo este Emaus, acolo mergem noi, spunea Cleopa. Nu vrei să rămâi cu
noi? Este spre seară iar ziua aproape că a trecut.” Străinul a acceptat și a
rămas cu noi la masă. Acolo s-a petrecut un lucru minunat… străinul, care ne-a
însoțit, a luat și a binecuvântat masa care am pregătit noi acolo, iar în
momentele acelea mi s-au deschis ochii și mi-am dat seama ca este Isus,
învățătorul nostru iubit, Domnul nostru! Dar pe când îl căutam eu, El era de
negăsit. Iar atunci mi-am dat seama că pe tot drumul care am parcurs în aceea
zi, El a fost alături de mine! Așa se explică de ce îmi bătea așa tare inima în
prezența Lui. Hristos este viu, a înviat Isus din morți! Răspândiți toți
această veste!”
„Isus, un om fără pată, un Dumnezeu prea milos pentru mine un păcătos.”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
„Așa știu eu, tu cum crezi?”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
Este greu să mulțumești în anumite situații, să fi mulțumit când treci prin încercări. Dar nu despre mulțumire vreau să spun aici, vreau să spun despre rugăciunile noastre. Trebuie să știm că avem nevoie de putere în anumite situații ca sa nu ajungem să păcătuim înaintea Domnului, dar pe lângă putere trebuie să așteptăm în tăcere. Domnul răspunde prin „Da”, „Nu încă” , „Am ceva mai bun pentru tine.” Dar ca să putem înțelege aceste răspunsuri avem nevoie de înțelepciune, aceasta putem să o dovedim, dar trebuie să citim Sfânta Scriptură, să învățăm de acolo. Vrem putere să nu cădem în păcat, cerem putere, dar trebuie să avem grijă noi ce facem, să veghem cu înțelepciune care am dovedit prin învățarea Cuvântului Domnului! Mai avem nevoie de sănătate și putere să trecem de necazuri, pentru noi sau cei din jurul nostru. Dumnezeu S-a gândit și la asta. A trimis pe Isus pe pământ pentru păcatele noastre, să moară, dar de atunci El a lucrat și în trupul oamenilor, căci erau vindecați tot felul de bolnavi și oameni cu necazuri mari! Așa că trebuie doar să credem, iar El va lucre la timpul potrivit, ales chiar de El! Pe lângă cereri trebuie să învățăm în rugăciunile noastre să mulțumim mai mult! Că Dumnezeu ne oferă mai mult decât avem nevoie! Se merită ca inima noastră să mulțumească atunci, căci ar trebui să fie mulțumită.
Eu cred că din acestea, mulțumirea este cel mai important gând care nu trebuie să lipsească de la nici o rugăciune de a noastră!
„Nu mă părăsi, mai stai alături de mine, măcar acum!”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
„O mamă nu e o persoană pe care sa te sprijini, ci o persoană
care face sprijinul necesar.”
Cred că acesta ar fi un titlu pentru acest articol, dar mai
sunt și altele, nu pot alege decât unul. Am vorbit cu o prietenă, știam că este
adoptată, iar ziua de astăzi... a fost o zi foarte importanta pentru ea. Cel
puțin așa a crezut, dar să zicem că nu erau toate precum își imagina. A mers să
își cunoască familia biologică. Am vorbit cu ea, i-am cerut să îmi scrie ce a
simțit, ce a petrecut în preajma acelor oameni. A fost de acord, deci aș vrea
să vă împărtășesc sentimentul care am simțit și eu. Dar înainte de asta vă
transmit sentimentele și emoțiile ei...
„Te-ai simțit vreodată ca și
când ai fi în plus în propria-ți familie ? Eu am simțit asta... astăzi... am
simțit-o până în adâncul inimii. E un fel de săgeată ce te lovește și te străpunge...
Astăzi 11.14.2012, mi-am întâlnit familia, pentru prima oară,emoțiile de
dinainte au fost cutremurătoare .. mi-am imaginat că.. o să îmi întâlnesc mama și
surorile și o să fim din nou o familie, că o să ne luăm în brațe și nu ne vom
mai despărți vreodată. Visee… nu a fost așa. Pur și simplu mă simțeam în plus!
Ei erau reci, distanți... acum înțeleg că e prima oara când neam întâlnit...
dar totuși, sângele apă nu se face! Tot o familie suntem, că ei vor sau nu... să
revenim la subiect! Simțeam că trebuie să le spun tot ce am pe suflet, să mă
descarc, să le reproșez totul, și totodată nimic… Am preferat să mă abțin , am
spus că le-aș face rău, dar ei s-au gândit vreodată că îmi fac mie rău? Nu! N-a
făcut-o niciodată nimeni. Dar după ziua de astăzi , am realizat: Părinți nu
sunt cei care te nasc și teoretic ,, te arunca’’, părinți sunt cei care stau lângă
tine când ești bolnav, noapte și zi, te stresează, te sună tot timpul... Dar până
la urmă asta înseamnă familie : iubire, respect, înseamnă sa iți pese de
binele celuilalt.”
Sincer, eu am simțit o mare
supărare pentru fata aceasta, nu am trecut prin această situație, dar pot
înțelege că este enormă durerea pentru un singur om. Eu mă rog pentru sufletul
ei, mai ales acum că este în această situație. Vă chem și pe voi, rugați-vă
pentru acești oameni! Pentru ei uneori nici familia nu le este bine pusă la
dispoziție de viața lor. Sprijiniți copii
aceștia, ei sunt viitorul nostru, ei au puterea să facă o schimbare care noi nu
am face. Ei sunt oameni, oameni cu suflet și sentimente! Vor dragoste, nu milă.
Vor respect, înțelegere și prietenie. Nu putem să le oferim aceste lucruri? Mai
ales vine vorba de acele persoane sau ființe umane, că părinți nu îi pot
determina să fie, acele persoane ar trebui măcar să încerce să le dea impresia
ca este copilul lor. Nu să îi primească cu așa răceală... Rugați-vă pentru acei
oameni. Rugați-vă pentru acești copilași!
„Ce este dragostea?” Partea C.
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
Partea C.
„nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se
mânie, nu se gândește la rău,” (1 Corinteni 13:5) Și aici, tot puteți observa
ca este tot un fel de jerfă, pentru că sunt multe persoane care au aceste
„defecte” și atunci când iubesc cu adevărat o persoană, le jerfesc, pentru a nu
suferi persoana cealaltă. „nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,”
(1 Corinteni 13:6) Dragostea este plină de bunătate, deci nu poate să facă
răul. Și cea mai grea, parcă jerfă
pentru uni, sau majoritatea oamenilor, este aceasta : „acoperă totul, crede
totul, nădăjduiește totul, suferă totul.” Dragostea iartă fără condiții,
acoperă orice greșeală, uită orice lucru urât sau faptă greșită. Este foarte
greu să ierți, dar și mai greu să suferi din cauză că nu ești iertat. Pentru cei
care simt aceasta, sigur știu să prețuiască pe cei care îi iubesc, nu le vor
răul, iar când greșesc, le pare foarte rău de greșeala făcută și caută
rezolvarea ei în pace. Asta când este și posibilitate, nu puteți cere
imposibilul! Dar eu mă gândeam la aceste lucruri, pentru că acest fenomen de
dragoste, iubire, începe și dispare încet din inimile oamenilor. Nu mai sunt
oameni care să aprecieze adevărata dragoste, pierd calitățile care are
dragostea. Eu îmi doresc ca toți să aveți aceste calități, toți să puteți iubi,
așa cum și Isus a iubit pe toți oameni. Pe cel de lângă tine să îl iubești ca
pe tine însuți, dar nu doar pe cei care te iubesc, trebuie să reușești să
iubești și pe cei care caută răul tău. Atunci vei reuși să îl schimbi, dar te
previn, este foarte greu! Dar încearcă!
„Ce este dragostea?” (partea B.)
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
Partea B.
Isus, știa ce îl așteaptă, deja simțea durerea
înainte să înceapă procesul crucificări Lui. „Apoi s-a îndepărtat de ei ca la o
aruncătură de piatră, a îngenuncheat, și a început să Se roage, zicând : „Tată,
dacă voiești, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea,
ci a Ta.” (Ioan 22:41-42) Dar tot nu s-a oprit, știa de ce a venit pe pământ,
El ne-a iubit atât de mult, că nu a dat înapoi pentru nici un motiv, nici când
durerile au fost atât de mari nu a dat înapoi. Eu prin aceste puține exemple,
vă spun că Isus ne-a iubit atât de mult că a continuat, a dus crucea până la
Via Dolorosa unde a fost crucificat. La baza dragostei este JERFA, prin ce am
spus mai sus vă demonstrez ce jerfă a făcut pentru noi Isus! Pe lângă jerfă
dragostea are capacitatea de a răbda enorm „Dragostea este îndelung
răbdătoare...”(1 Corinteni 13:4 prima parte a versetului). Și asta este o jerfă
mare, chiar dacă nu înțelegeți că este așa. „...este plină de bunătate :
dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie” (1
Corinteni 13:4 partea a doua a versetului), deci tot de jerfă ține și aici,
trebuie ca mândria să moară, deci jerfă, nu se gândește la rău, uneori e greu
să faci asta, și tot jerfă trebuie să faci. Să „omori” gândurile și faptele
tale rele.
„ Ce este dragostea?”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
Partea A.
Mă
gândeam la faptul că Dumnezeu ne-a iubit așa de mult de a trimis pe singurul Lui
Fiu, din cer, din slava, să moară pentru
ale noastre păcate „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe
singurul Lui Fiu, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață
veșnică”(Ioan 3:16) . Probabil o mare parte de oameni au simțit povara
păcatului, o durere parcă din ce în ce mai puternică, un gol care nu poate fi
umplut, deznădejdea se observă des în aceste situații. Dacă Duhul Domnului este
în tine, atunci sigur ai simțit asta. Dar gândește-te la Domnul Isus, era
nevoit să sufere nu pentru păcatul Lui, căci era sfânt, ci pentru păcatul ÎNTREGI
LUMII. Dacă pentru noi, este greu să ducem o povară pentru păcatele noastre,
oare pentru El... cât de greu a fost? „A
ajuns într-un chin ca de moarte, și a început să Se roage și mai fierbinte; și sudoarea I se făcuse ca
niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.” (Luca 22:44) Oamenii de
știință au descoperit că această reacție a trupului este posibilă, dar numai în
cazul depuneri unui efort extrem de intens, care activează câteva molecule din
piele, care de fapt se sparg și începe să dea sângele în loc de transpirație.
Deci cu cât chin a venit să moare pentru ale noastre păcate Isus, singurul Fiu
a lui Dumnezeu. Prin aceasta, cred că înțelegi cât te-a iubit Dumnezeu!
„Am cerut putere si viata mi-a dat dificultati pentru a ma face puternic ”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
Nu ai simțit
uneori că, sunt lucruri în viață care te sufocă? Nu ai simțit că îți pierzi
puterile pe zi ce trece, încercând să ieși din acele probleme sufocante? Simți totuși că totul este pierdut
chiar dacă tu dai totul, vezi ca și cum se prăbușește totul sub picioarele
tale, iar tot ce ai zidit se dărâmă în fața ochilor tăi. Ai pierdut o relație
cu iubitul tău, s-a despărțit prietena ta de tine? Nu trebuie în primul rând să
te sperii. Chiar dacă lucrurile par că nu au nici o scăpare, că totul ajunge la
un sfârșit de drum. Sincer, am trecut prin situații ca acestea, dar știi ce? Ai
nevoie doar de puțin timp. Dar nu orice fel de timp, pentru că timpul este
prețios, trece repede și nu așteaptă pe nimeni, ai nevoie de un timp cu tine
însuți. Ai nevoie de un timp de liniște, ai nevoie de o scăpare, undeva departe
de lucrurile care te fac să te simți că viața nu are sens. Lucrul care poți face este chiar simplu...
eliberează-ți mintea de toate. Poate pare greu pentru unii, poate chiar imposibil
pentru alții, dar nu este așa. Poți încerca să îți pui în program totuși și un
timp de relaxare. Unii cred că acesta este un fel de lașitate, că fug de
probleme, dar nu este om laș acela care știe să aprecieze timpul care are să
mai trăiască pe acest pământ trecător. Alți cred că dacă se luptă cu acele
probleme, crize sau chestiuni negative - care înnegresc „pânza” albă care
desenează viața lor – pot să iese învingători și să se bucure de victorie. Dar
sunt chiar puțini care pot face asta, dacă ești unul dintre acești oameni,
vreau sa te felicit că prin asta dovedești că ești puternic și hotărât. Ești unic.
Dar dacă nu ești genul acesta de caracter dinamic, atunci sigur ești ca și
mine. Eu am trecut prin câteva situații, am înțeles că dacă mă lupt contra
acelor „valuri” care năvălesc asupra mea cu putere, și sunt aspre consecințele,
dor sau te fac chiar să suferi îndelungat. Deci, eu folosesc tactica numită
„Ignoranță”, poate pentru unii pare ceva rău, nepoliticos sau ceva ce nu face
un om educat. Nu dragule, „ignoranța” mă ajută să combat problemele care apar
în viață. Practic dau „foc la ploaie”, nu este logic, dar pentru mine o furtună
nu pot să o înving cu o furtună, am nevoie de ceva ce are mai mare putere. În
cazul acesta, focul sunt eu, ploaia este problema. Atunci când m-am luptat
contra ei, m-a stins tot mai tare, pentru că apa stinge focul. Putem compara și
așa: te zbați în ocean cu toată puterea care o ai, să bați valurile mari care
te scufundă. Dar încearcă să nu te lupți, încearcă să te oprești, să aștepți ca
valurile să te conducă la mal. Vei vedea că este mai ușor uneori să te oprești.
Nu înseamnă că la orice problemă te lași dus de val. NU! Spun asta pentru problemele
care chiar trebuie combătute în așa fel ca să te lase în pace. Sunt probleme
care cu cât insiști mai tare, cu atât te „scufundă” mai tare. Așteaptă, dă-ți,
ție însuți timp... timp liber. Liniștește-ți sufletul de negativele vieții. Mergi într-un loc departe de oameni, singur tu cu tine... spune minții tale „Astăzi
vreau să te golesc de toate. Vreau ca aici unde sunt să arunc totul și să îl
îngrop.” Nu vei fi laș, nu vei fugi de nici o problemă. Dacă vezi că nu merge
odată, sau dacă vezi că nu ai reușit până acum, înseamnă că încă nu ai reușit
să te oprești din lupta cu valurile, încă mai încerci să învingi ploaia. Dacă
ai putere, te încurajez să continui, asta doar dacă chiar poți învinge
problemele tale. Altfel, poți să aștepți. Va trece. Nu îți pierde viața trăind
în trecut, sau îngrijorându-te pentru viitor. Îți vei irosi prezentul. Trecutul
este istorie, dar trebuie să învățăm din el... prezentul încă nu a trecut,
luptă să îți clădești un viitor fericit. Asta depinde de tine!
„O mască complexă numită față omenească”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
Ai observat vreodată, atunci
când mergi pe stradă sau ești în locuri publice, unde sunt multi oameni că sunt
și multe fețe? Ce înseamnă asta? Înseamnă că toți suntem diferiți, nimeni nu
este identic cu nimeni, chiar dacă sunt asemănări destul de mari între 2 sau 3
oameni. Dar nu asta vreau eu să analizez în acest articol. Vreau să vă prezint
ceea ce se numește cea mai convingătoare mască posibilă: fața omenească!
Privește fețele oamenilor, ce vezi? Da… parcă multă indispunere, supărare,
suferință, răutate. Unde s-au dus acele fețe pline de fericire? Totul este pus într-o rutină de asa fel încât nu mai știe nimeni să se bucure, să trăiască.
Parcă stresul și banul a luat controlul lumii, internetul este arma supremă al
automatizări și al înlocuirii relațiilor
omenești. Oameni, fiind atrași în această capcană a demoralizări, își pierd
sentimentele reale, emoțiile și orice fel de relație omenească poate să fie
destrămată. Din păcate asta este lumea de astăzi.
Masca ce
spuneam mai înainte, este acea mască care o poartă fiecare om pe fața lui
zilnic, este poate un zâmbet fals, o seninătate care nu are rădăcini în inimă.
Dar puțini oameni mai sunt care poartă acea mască, majoritatea nu mai au puterea
de a ridica masca și să acopere fața lor plină de îngrijorare, suferință,
tristețe, melancolie, probleme și stres. Nu vreau să lungesc mult acest
articol, dar vreau să vă dau doar un gust din ceea ce văd eu în lumea care
mă înconjoară. Pe lângă aceste expresii care ascunde aceea mască, sunt și personalități
duble care se ascund sub o mască ca aceasta. Sunt oameni care în fața
prietenilor sunt buni, respectuoși și pare că le pasă. Dar ei se folosesc doar
de acei prieteni, pentru aș atinge scopurile în viața lor. Poate carieră,
poate un scop mai personal. Dar sub acele calități care exprimă în fața
oamenilor, ascund multe… nu le pot enumera, pentru că diferă de la om la om.
Dar toate aceste, fac pe om să obosească, să sufere sau să țină tot în el, suferință, probleme și
boli de tot felul. Acestea conferă la ce spuneam mai sus, oameni necăjiți și
îngrijorați ce umblă ca niște roboței programați să facă aceeași rutină zilnic,
și această rutină este de fapt motivul care îi tine legați de acea „mască”.
Sunt fel și fel de oameni,
încearcă să nu fii printre cei care poartă masca aceasta. Fi un om liber, fericit
și plin de viață.
Pentru un
articol care te poate încuraja, te provoacă să speri și să crezi în rezolvarea
problemelor tale poți accesa acest link:
„Un miel nevinovat, care te-a salvat”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
Pentru tine-un păcătos,Pentru mine-un ticălos,
Pentru noi iubite suflet
A murit Isus Hristos.
A murit pe lemnul crucii
Ca noi doi să fim iertaţi
De-ale noastre păcate.
Este greu, da, este greu,
Să trăieşti făr’ Dumnezeu,
Dar te rog nu te uita
La viaţa ta cea grea,
Uită-te doar la Isus,
Ce la cruce El s-a dus
Ca să moară pentru tine.
Deci acum când tu doreşti
Pe Isus ca să-L primeşti,
Tu în dragoste să stai
Ca în lume să nu te pierzi
Şi în veşnică iubire
Cu Isus să fii mereu,
Doar o lumină vie.
Este o cântare
atât de frumoasa care mă face sa mă simt bine, mă umple de fericire, chiar dacă
știu că sunt păcătos îmi găsesc eliberare în cuvintele acestea. Sunt
binecuvântat prin viața care o am, mă lupt ca inima mea să aparțină Domnului.
Mă rog pentru sufletul meu, și a celor care mă înconjoară, vreau ca toți cei dragi
să fie cu mine sus în ceruri. Dar pentru asta am nevoie și eu să lucrez în ogorul
inimii mele, să pot aduce rod Domnului din sufletul meu și faptele mele să fie
după al Său cuvânt. Mă rog ca și tu să înțelegi că ai nevoie de un mântuitor.
Este cineva care a murit pentru păcatul meu, nelegiuirea ta și acestea sunt o
mică greutate la povara păcatului care a dus El pâna la cruce. Acel cineva este
Domnul Isus Hristos, care pentru noi a venit și s-a jerfit pe acest pământ cu o
moarte de cruce. „Versetul de Aur” care este scris în Sfânta Carte, Biblia, în
evanghelia după Ioan în capitolul 3 cu versetul 16 scrie așa „ Fiindcă atât de
mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine
crede în El, să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” Eu cred în El, dar nu este
îndeajuns asta, trebuie ca și faptele noastre să fie după voia Lui și să fim
„oameni” cu semenii noștri! Fie ca Domnul să vă aibă pe mâna Lui și
fiți binecuvântați în numele Domnului Isus!
„Te laud căci sunt o făptură așa de minunată”
undefined
undefined. undefined
undefined. undefined
24.10.1994, ziua când am
venit pe această lume. De când am eu
viață, memorie și conștiință, îmi amintesc bine că am fost destul de sănătos.
Iar acum sunt un băiat pe picioarele lui, sănătos și mulțumesc Domnului că sunt
o „făptură așa de minunată”. Simt nevoia de a mulțumi Domnului, simt că El sa
atins de de mine, sunt creat dintr-o „mână de țărână” cu mâna Creatorului meu.
Sunt un vas în care Domnul a pus un duh de laudă la adresa Lui. Îi mulțumesc
Domnului că ma creat după chipul și asemănarea Sa. Simt cum a lucrat în mine și
știu că doar El putea să mă creeze așa minunat.
Fiecare
ne-am născut cu o calitate deosebită față de alții, chiar dacă uneori pare
asemănătoare, nu este. Suntem diferiți pentru că altfel care ar fi rostul să
trăim atâția oameni pe un pământ așa mare. Nu te complexa atunci când vezi că
nu ești asemenea unui actor sau cântăreț, ai și tu un talent poate ascuns, dar
poți exersa și performa calitățile tale! Nu este greu... alegi ceea ce îți
place să faci, începi să tot îl practici și la un moment dat vei ajunge să știi
să faci acel lucru la o calitate foarte bună. Chiar și cu un lucru mic poate să
te observe lumea, căci în ziua de astăzi este mai greu să fi normal de cât
anormal. Prin normal mă refer, să ai o educare corectă și să știi să respecți,
să ai toate acele calități morale care are nevoie omul să supraviețuiască în
această lume cu semenii lui.
Avem
calități, avem sănătate și mai avem un lucru dat de la Dumnezeu: puterea de a
alege. Dumnezeu a oferit omului ceea ce spunem „liber arbitru”, ca omul să
aleagă acțiunile lui și din acele acțiuni să apară și consecințele. Dumnezeu nu
poate să ne controleze alegerea care vrem să facem. Ne pune în față binele și
răul, viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Dar noi alegem! Noi putem
să alegem între bine sau rău, nu este Dumnezeu de vină că noi am făcut o alegere
rea. Facem uneori lucruri care nu le gândim bine, care la urmă au consecințe
poate chiar rele pentru noi. Dar este alegerea noastră.
Aceste
lucruri sunt o parte din gândul meu, dar vreau să le subliniez doar pe acestea,
nu vreau să devin obositor pentru tine. Dacă ai înțeles că Dumnezeu te-a creat
după chipul și asemănarea lui, atunci sigur vei observa aceste calități deci...
vino să lăudăm pe Domnul din toată inima noastră căci ne-a făcut o făptură așa
de minunată! Se cuvine deci să-i oferim inima noastră și Lui să aparțină ca El
să poată să o prelucreze. Să fim și noi plăcuți Lui. Lăudați-L căci El merită
toată cinstea, lauda și închinarea noastră. Mulțumiți Lui, căci El va iubit și
vă iubește exact așa cum sunteți.
Citește un articol asemănător:
http://tabloulvietii.blogspot.com/2012/03/inca-nu-ai-inteles-ca-esti-minunat.html
Citește un articol asemănător:
http://tabloulvietii.blogspot.com/2012/03/inca-nu-ai-inteles-ca-esti-minunat.html
