„Uite, aici e loc închis. Nu
sunt ferestre descoperite să mă vadă!” Ușa e încuiată, iar în cameră nu
se aude
nici un zgomot… întunericul domină în încăperea. „Totul este perfect! Și
acum
să începem…” Spuse tânărul, care tot mai misterios devine pe zi ce
trece. Oare
ce începea el în încăperea aceea întunecoasă și bine încuiată? M-a făcut
curios… Imagini curgeau ca râuri pe monitorul calculatorului… sunete din
ce în
ce mai puternice… și tânărul… tânărul era pe scaun și se uita, cu ușa
încuiată
și cu ferestrele închise. „Se aude un zgomot de pași… repede să închid
fereastra de pe calculator și să descui ușa… iar pentru ferestre găsesc
eu o
scuză”, spusese tânărul îngrijorat de faptul că cineva se apropia de
ușă. „Cine e acolo?”, a strigat spre ușă, „Eu!”, „Cine Eu?” spunea
tânărul care era speriat, iar inima îi bătea puternic! „Eu sunt!”…
Momente de tăcere au ținut tânărul nostru în suspans, „Nu te cunosc, spune numele tău”, „Sunt Acela care te-a văzut și cu ușa încuiată, cu ferestrele închise și pe întunericul acela care ai făptuit ce ai făptuit.” Tânărul căzuse pe genunchi… a început să plângă și să strige… „De ce sunt eu așa slab? De ce Doamne trebuie să te întristez atât de mult? Nu mai vreau să fiu așa, vreau să mă schimb într-un luptător mai puternic!”
Din nou tăcere… pași se aud îndepărtând. Dar tânărul, descuie ușa, iasă afară și caută pe Isus. „Doamne!!! Nu mă părăsi, sunt păcătos! Am nevoie de Tine! Nu pot trăi aici în lumea aceasta plină de păcat singur!” Isus se întoarce, se uită în ochii lui, și îi spune: „Uite ce ai făcut! Ți-ai împietrit inima și m-ai bătut din nou piroane în mâinile Mele! Mă doare, știi asta? Mă doare nu din cauza piroanelor, ci din cauza căderii tale! Eu te vreau pentru Mine! Te iubesc! Dar acum luptă-te să ajungi la Mine! Eu vreau luptători, nu lași! Te voi sprijini!” Tânărul cu ochii plini de lacrimi, gura tremurând spune: „Iartă-mă Isuse! Te iubesc, dar reușesc să cad și să te fac să suferi din nou și din nou! Da! Mă voi lupta!!!” …
Momente de tăcere au ținut tânărul nostru în suspans, „Nu te cunosc, spune numele tău”, „Sunt Acela care te-a văzut și cu ușa încuiată, cu ferestrele închise și pe întunericul acela care ai făptuit ce ai făptuit.” Tânărul căzuse pe genunchi… a început să plângă și să strige… „De ce sunt eu așa slab? De ce Doamne trebuie să te întristez atât de mult? Nu mai vreau să fiu așa, vreau să mă schimb într-un luptător mai puternic!”
Din nou tăcere… pași se aud îndepărtând. Dar tânărul, descuie ușa, iasă afară și caută pe Isus. „Doamne!!! Nu mă părăsi, sunt păcătos! Am nevoie de Tine! Nu pot trăi aici în lumea aceasta plină de păcat singur!” Isus se întoarce, se uită în ochii lui, și îi spune: „Uite ce ai făcut! Ți-ai împietrit inima și m-ai bătut din nou piroane în mâinile Mele! Mă doare, știi asta? Mă doare nu din cauza piroanelor, ci din cauza căderii tale! Eu te vreau pentru Mine! Te iubesc! Dar acum luptă-te să ajungi la Mine! Eu vreau luptători, nu lași! Te voi sprijini!” Tânărul cu ochii plini de lacrimi, gura tremurând spune: „Iartă-mă Isuse! Te iubesc, dar reușesc să cad și să te fac să suferi din nou și din nou! Da! Mă voi lupta!!!” …
cat de frumos!!
foarte frumos..