Cuvintele Inimii

                Uneori  chiar stau pe gânduri, știu că sunt binecuvântat, știu că Dumnezeu mă iubește enorm, pentru că sunt copilul Său!  Dar mai mult ca atât, Dumnezeu a făcut pe Adam, dar ca să nu îl lase singur i-a pus un ajutor considerabil alături de el : Eva. De când am aflat despre asta (de mic copil am citit în Biblie despre aceasta), mi s-a sporit ideea și dorința de a avea și eu un așa ajutor. La tot ce vreau să realizez, ea să îmi fie alături. Tot ce mă doare să îi spun, și pur și simplu să mă înțeleagă! Când mă bucur ea să se bucure! Când am nevoie de sprijin sau încurajare, ea să fie prima care o va face din dragoste. Dar chiar și în momente care nu mă înțelege, să fie alături de mine. Tot am căutat, am căutat și m-am dezamăgit... căci în lumea asta parcă dispar oameni care chiar știu ce înseamnă respect și emoție... nu mai știe nimeni că oameni nu sunt obiecte care nu au sentimente? Căci un singur cuvânt e îndeajuns să „ucidă” (dar să nu continui căci aceasta este altă temă).  Dar să revin la faptul că sunt binecuvântat enorm de Domnul Dumnezeul meu... Am ajuns la o vârstă care am început să fac diferența între sentimentele mele, poate nu chiar definitiv dar totuși considerabil pentru a îmi da seama singur de ce simt. Am început să simt iubire față de persoane fel de fel... dar tot am cautat undeva o iubire diferită... o iubire specială față de ce am mai simțit și ce mi s-a reflectat de la alții. Ciudat că oricât am căutat nu am găsit... până ce am cunoscut o fată... poate chiar din greșeală, căci sigur nu aveam intenția de a o cunoaște... am început să vorbim simplu... încă mai țin minte că am început să vorbim la ziua de naștere a unei prietene, după aceea am făcut schimb de numere. Dimineață.... după ce m-am trezit, am auzit telefonul sunând. Ce să văd, era fata aceea... am răspuns cu mari emoții la început, dar am continuat să vorbesc... Atunci, am început să simt parcă ceva ca si cum aș avea fluturași și pene în stomac... Dar cu vremea, încet, încet, am început să vorbim mai mult, și mai mult... până într-o zi când mi-am făcut curaj... „Vrei să fim împreună?” Întrebarea mea... cu așa mari emoții am așteptat puțin, și am spus: „Mi-ar plăcea să fim împreună că suntem într-o situație care avem nevoie de sprijin reciproc” (aici este legată altă poveste). Ea a spus că are nevoie de timp, i-am acordat timp să se gândească... după trei zile s-a hotărât să răspundă cu siguranță... „DA!”. Era momentul care am fost cel mai fericit om de pe pământ!Au trecut totuși doi ani. De atunci am trecut prin multe! Am învățat că într-o relație ca asta trebuie să îl pun pe Isus pe primul loc, să pot avea un model de construcție a relației. El îmi clădește temelia relației, El îmi scutură praful care se pune pe pietrele tari care am pus până acum pe temelia Lui. El îmi spune ce are nevoie ea, cum să îi fiu alături. Și, DA! DA, sunt foarte binecuvântat de Dumnezeu, chiar nu am meritat așa un înger păzitor, care prin el să mă întărească în toate, mai ales în credință! Cu ea am ajuns la multe puncte dificile, dar am avut cu atât mai mari fericiri după aceea. Ceea ce face relația mai puternică prin puterea Domnului! Nu am meritat așa un suflet să îmi fie alături! De când am înțeles că trebuie implicat Dumnezeu în această relație mă tot rog pentru viitorul nostru! Poate e puțin devreme spun unii, dar eu cred că Dumnezeu ne-a pus aici, acum ca să ne clădim un viitor alături de El! El ne prelucrează așa cum crede! Mulțumesc Domnului că mi-a trimis un înger frumos, înțelegător și mai ales iubitor, să mă sprijine, să mă ajute.... SĂ MĂ IUBEASCĂ! Pot spune doar că TE IUBESC îngerașul meu! Domnul să te binecuvânteze, și la fel să facă cu relația noastră! (Acest articol a fost în mare parte o dedicație personală pentru persoana care m-a binecuvântat Dumnezeu să iubesc)